Nu-l uit ca sa pot trai!

Mi-e teama sa-mi iau gandul de la el! Mi-e teama ca inabusindu-mi gandurile legate de el as ajunge la un moment dat sa-l uit, sa uit ca l-as mai vrea si daca s-ar intampla asta pentru ce as mai trai? pe cine as mai uri atat de tare, pe cine as mai iubi atat de mult, pentru toate esecurile mele pe cine as mai da vina, cui i-as mai datora toata victoriile mele si care ar mai fi singura persoana pe care as suna-o la 4 dimineata doar asa... Daca l-as uita fortat nu mi-as ierta-o niciodata. dar totusi decat sa sufar fara el mai bine sa sufar cu el, ce-i drept nu cu el langa mine. Daca aceasta "uitare "mult dorita s-ar produce acum eu pentru cine m-as mai aranja 4 ore , doar nu pentru prietenii nostrii comuni?! Pentru cine as mai intarzia intentionat 60 de minute si de ce as mai pleca atat de repede de acolo daca eventualele intrebari pe care ar putea sa si le puna nu m-ar mai interesa ? Daca vreodata intalnirile noastre or sa ma gaseasca fara emotii , fastaceli sau fara batai turbate de inima atunci o sa stiu ca s-a terminat. O sa-l privesc fix in ochi asa cum a urat mereu sa o fac. Multumesc Cerului ca ochii nu m-au dat niciodata de gol, ba mai mult, cred ca au lucrat direct cu mintea mea, asfel nu-mi explic de ce-l priveau mereu turbati transmitandu-i tot ceea ce buzele nu au reusit niciodata sa o faca. M-am auto-aparat doar cu ochii in tot timpul asta in care buzele ori imi erau dusmani, ori ii erau prieteni. Cand o sa am puterea sa-l privesc fix in ochi fara batai nebune de inima o sa-l ranesc tare, mai tare decat am ranit vreodata pe cineva. O sa-i spun adevaruri si minciuni doar ca sa-i prelungesc durerea mult meritata. O sa scot la iveala toata slabiciunile pe care el mi le-a gasit , inventat sau pe care a ajuns sa mi le injecteze. Le pun pe tava si ma hranesc cu ele. Ii arat cum am doborat nu am fost doborata.

Unde-i viata mea cu tine?

Unde-i fericirea mea, unde mi-e sclipirea din privire, unde mi-e stralucirea care-mi invada intreaga fiinta, unde-mi sunt zambetele de fericire, unde-i rasul prostesc, unde-i sudoarea de atata joaca de copii naivi, unde-mi sunt lacrimile de dor, unde esti tu? unde e viata mea cu tine, unde suntem noi? De ce sunt aici, de ce am tot ce vroiam, de ce nu-mi mai doresc nimic, de ce nu sunt fericita ?

10 ianuarie.

Acum 8 ani ne dam mana reciproc,facand schimb de nume, tu , cu gura mare si o bluza rosie cu buline la care iti asortasei o bentita la fel, reusisei sa mi captezi atentia. Am ajuns apoi sa fim colege de clasa,amice si apoi prietene , pe viata. Am ajuns sa impartim aceeasi bucatita de placinta cu ficatei,aceeasi cafea de la dozator, si cel mai important aceeasi tigara PALL MALL sau cu putin noroc KENT. Ne-am maturizat si imaturizat de cate ori a fost cazul, am plans si ne-am plans una la alta ,apoi am ras de cat de proaste suntem. Am suferit amandoua, ne-am certat amandoua, ne-am dat una in inexistenta pu.a a celeilalte, apoi ne-am "tras" placi in cap, am ras si ne-am imbratisat cu drag. Ca am ajuns colege de camera , Dumnezeu cu mila, chiar cu mila. Au fost doi ani sub acelasi acoperis , 24 din 24 alaturi de tine, multe lacrimi, cafele , tigari pe fereastra, urmarit de masini, spionaj, multe micuri-dejunuri facute din suflet, cola cherry si alcool fara numar. Au fost milioane de lucruri care ne-au facut viata frumoasa si noptile lungi si pline cu povestile noastre nemuritoare,diminetile noastre cu multa mahmureala si dureri de cap. Daca as putea as da timpul inapoi si te-as pupa dupa fiecare cearta a noastra , de drag, cu parere de rau ca nu mai am cu cine ma certa acum. Chiar daca esti acolo, chiar daca viata ta a luat o alta intorsatura, ai lasat multe aici, ai lasat o "Maria si Ion" fara o fata draguta cu aparat dentar, ai lasat gratarele fara organizatoare si fata care ne impaca mereu pe noi, pe cei doi razboinici, baiatul cu gatul plin de sange si fata cu obrazul desfigurat. Ai lasat 410 fara poze pe pereti, ai lasat un Bucuresti si o gramada de prieteni mai tristi, ai lasat amintirile tale frumoase unor necunoscuti ... Acelasi chip senin , vesel, si acelasi suflet iti doresc sa-l ai si la 100 de ani, nu doar la 23! LA MULTI ANI de fericire "iubita" mea!

Cand lumea mea se impartea intre iubire si ura,intre extaz si depresie.Cand incepeam un nou inceput ,plin de un trecut din care inca nu iesisem...ai aparut tu... Am aparut eu,apoi ai aparut tu,apoi au aparut prietenii tai,prietenii mei,lumea ta,lumea mea.Ne-am intersectat reciproc si a parut ca profitam de fiecare moment cu noi.Te-am lasat sa ma iei de mana si sa ma las condusa de tine,te-am lasat sa faci tot ce vrei din mine ca sa pot face eu tot ce vreau din tine. Mi-ai facut zilele si noptile frumoase,mi-ai construit cele mai minunate dimineti,m-am trezit inconjurata cu tine si am adormit la loc. Mi-am facut cuib pe mana ta si pe pieptul tau ,era singurul loc unde puteam adormi linistita. M-am inconjurat prea mult de tine,de tot ce tine de tine,si am perdut multe ce tineau de mine.Am ales sa te fac fericit,sa nu te vad niciodata trist,cu riscul de a ma transforma intr-un clovn ,si asta am facut.Te-am apreciat si nu te-am judecat nicio clipa pentru nimic,nu ti-am gasit defecte,nu ti -am creat defecte,nu am inventat defecte cand lucrurile nu au mai mers intre noi. Nu ai intelege si nu m-ai crede niciodata daca ti-as spune ca tu ai fost singurul.Cum ar fii putut sa fie altcineva cand eu traiam prin tine,cand miroaseam a tine ,cand sufeream dupa tine,cand te iubeam pe tine ? Zilele cu tine au inceput frumos si au devenit foarte frumoase,s-au transformat in zile urate si umilitoare.Mi-am dorit sa te urasc si mi-am impus sa-mi fie scarba de tine,si am reusit,si reuseam mereu ,pana cand reapareai si imi aminteai cat de drag imi esti.

Se spune ca iubesc si sunt fericita. Par ca radiez de bucurie ,si ma dor falcile de la atata ras,par multe dar nu sunt nimic.Sunt prinsa intr-o colivie de aur cu consimtamantul meu,pot sa ies oricand dar nu vreau. Imi e dor de el de mor, as face orice sa vina inapoi, orice, doar ca sa-l pot respinge. Sunt egoista si inraita acum, pentru ca nu-mi pasa de nimic,nici macar de mine. Nu sufar pt ca nu mai am de unde. Acum privesc si astept, pe nimeni,inca o data....

cat de mult poti iubi o persoana care nu te iubeste?cat de mult poti respecta o persoana care nu da doi bani pe tine?cat de mult poti face lucruri pe care nu vrei sa le faci?cate lucuri or sa-ti mai treaca prin fata ochilor pana o sa te trezesti?cate intrebari o sa mai pui pana o sa ai raspunsuri?cate doruri or sa se stinga de dor?cate lacrimi or sa-ti mai limpezeasca ochii?cate amintiri cu el o sa vezi si o sa revezi la infinit?cand o sa-l uiti?

El ma impinge sa fac lucruri la care am renuntat.El ma impinge sa calc stramb.El ma raneste,el ma insala,el ma minte.Eu tac,ascult,aprob,zambesc fals ,inchid ochii,ii deschid,il privesc,il dau afara din viata mea,il reprimesc,plang,iert,il iubesc. Desi el calca stramb ,ar trebui sa ma motiveze pe mine sa fiu cea onesta pana la final,fata de mine in primul rand,abia mai apoi fata de el.M-am saturat sa inghit si sa halesc umilinte pe paine.Azi o sa revin,azi o sa fiu din nou vechea eu.Nu o sa-mi pese,nu o sa privesc in urma lui.O sa merg drept ,pe un drum stramb. O sa ma gandesc cat de mult se joaca cu mine ,o sa-l detest ,dupa care o sa plang de dorul lui.O sa fie o pauza buna,cea mai buna de pana acum,o sa-mi hranesc orgoliul si lui o sa-i intaresc convingerile.Daca ma crede vinovata ,macar sa fiu.Gandesc prost si nu sunt lucida la ora asta.Sunt ametita de oboseala,de examene,de prea mult stres,dar cel mai mult de el. Il vreau incontinuu,si innebunesc de gelozie.I-am aratat cat de mult imi pasa,acum o sa-l bag in ceata si am sa-i dovedesc exact contrariul .O sa-l fac sa-si puna semne de intrebare ,cum am facut si eu.Sa aiba capul incurcat de ganduri si eu sa exist in fiecare.Vreau sa vad orgoliul lui cat de departe o sa mearga .Mai departe decat ceea ce simte ? O sa ma asez pe o banca ,la 2 metri distanta de el, o sa-l privesc si atat.O sa las fulgii de nea sa cada pe parul meu,pe buzele mele,o sa-i las sa-mi sarute fiecare parte a fetei.Si pe ei trebuie sa fie gelos... Nu vreau sa ma mai atinga,nu vreau sa-i mai port semnele.Vreau doar sa se termine.E o iubire bolnava ,cu doi oameni perfect sanatosi.Vreau doar sa ma eliberez,desi stiu ca nu o sa o pot face...