sâmbătă, 12 aprilie 2014

Nu-l uit ca sa pot trai!

Mi-e teama sa-mi iau gandul de la el! Mi-e teama ca inabusindu-mi gandurile legate de el as ajunge la un moment dat sa-l uit, sa uit ca l-as mai vrea si daca s-ar intampla asta pentru ce as mai trai? pe cine as mai uri atat de tare, pe cine as mai iubi atat de mult, pentru toate esecurile mele pe cine as mai da vina, cui i-as mai datora toata victoriile mele si care ar mai fi singura persoana pe care as suna-o la 4 dimineata doar asa... Daca l-as uita fortat nu mi-as ierta-o niciodata. dar totusi decat sa sufar fara el mai bine sa sufar cu el, ce-i drept nu cu el langa mine. Daca aceasta "uitare "mult dorita s-ar produce acum eu pentru cine m-as mai aranja 4 ore , doar nu pentru prietenii nostrii comuni?! Pentru cine as mai intarzia intentionat 60 de minute si de ce as mai pleca atat de repede de acolo daca eventualele intrebari pe care ar putea sa si le puna nu m-ar mai interesa ? Daca vreodata intalnirile noastre or sa ma gaseasca fara emotii , fastaceli sau fara batai turbate de inima atunci o sa stiu ca s-a terminat. O sa-l privesc fix in ochi asa cum a urat mereu sa o fac. Multumesc Cerului ca ochii nu m-au dat niciodata de gol, ba mai mult, cred ca au lucrat direct cu mintea mea, asfel nu-mi explic de ce-l priveau mereu turbati transmitandu-i tot ceea ce buzele nu au reusit niciodata sa o faca. M-am auto-aparat doar cu ochii in tot timpul asta in care buzele ori imi erau dusmani, ori ii erau prieteni. Cand o sa am puterea sa-l privesc fix in ochi fara batai nebune de inima o sa-l ranesc tare, mai tare decat am ranit vreodata pe cineva. O sa-i spun adevaruri si minciuni doar ca sa-i prelungesc durerea mult meritata. O sa scot la iveala toata slabiciunile pe care el mi le-a gasit , inventat sau pe care a ajuns sa mi le injecteze. Le pun pe tava si ma hranesc cu ele. Ii arat cum am doborat nu am fost doborata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu