Traieste!

Cred ca zilele rele sunt doar pt a le aprecia pe cele bune.Iubim ca sa nu uram si uram pt a nu mai iubi. Distrugem pt a putea construi,si apoi distrugem tot ce am construit,ne plangem ,suferim,pt ca noi,oamenii suntem dependenti de suferinta.Ne creem lumi ale noastre ,dar nu apartinem lor.Alergam dupa fericire,tanjim dupa oameni pe care credem ca-I iubim,pe care-I adoram si intr-un final ne dam seama ca nu dam doi bani pe ei.Antiteze,confuzii,monologuri,priviri sparte,sunete oarbe,pt ce,pt cine? Pentru iubire?pt dragoste?pt amor?pt fluturasi in stomac? Imi dau seama ca o data cu trecerea anilor ele nu mai exista.Cred ca exista doar pt cei care inca mai cred,care inca se mai bucura de o naivitate pura.Cu cat gandesti mai mult si mai lucid cu atat le pierzi.Eu le-am pierdut pe ele ca sa nu ma pierd pe mine.Fac alegeri dupa alegeri,si greseli dupa greseli.Ma mustrez singura si imi mai creez un zid.Ma intreb cate ziduri o sa mai construiesc ?Cati oamenii o sa mai indepartez din viata mea,cate persoane or sa mai sufere,eu cat o sa mai sufar?Privesc cu nesat la multe semne de intrebare.Ele ce rost au?Mai bine m-as apuca sa caut raspunsuri.Mai bine as privi in trecut ,in inima mea,in inimile celor care m iubesc,in sufletele celor care ma urasc,in prezent in viitoar….acolo se afla raspunsurile la tote intrebarile mele.Dar e mai simplu sa pui intrebari decat sa dai raspunsuri,de asta toata lumea cred ca pune intrebari.Cand eram mica imi placea sa-mi pun intrebari si sa raspund.Cred ca era un fel de auto-cunoastere.Si acum imi place sa fac la fel ,sa pun intrbari,doar ca nu mai am raspunsuri… As putea spune ca l-am iubit,dar as minti,si mie imi e teama sa mint,imi e teama sa devin o ipocrita.Sunt destui,macar eu sa nu intru in cercul lor.As putea spune ca mi-a lipsit enorm,da,asta as putea spune.Inca il vreau,inca ma imbata mirosul lui,inca-mi pulseaza sangele in vine cand ma atinge.Inca-i viu in mintea mea.Turbez de gelozie,de asta nu-l mai vreau.E chimie,acum stiu ca e chimie.Niciodata nu am inteles materia asta,nu i-am vazut rostul,nu am halit-o.Acum o inteleg. Daca nu ar vorbi ar fii perfect m-ar face sa nu-l mai detest,dar el vorbeste si vorbeste mult,si ma face sa inghit lucruri la care am alergie.Cat o sa mai tina? Ce ciudat e ca o persoana care te face sa o placi,sa tii la ea,sa-ti fie dor de ea,te poate face sa plangi de durere si ne neputinta ,si tot ea te poate face sa o detesti,sa o dezgusti, si intr-un final sa o uiti. Nu ar trebui sa ne mai plangem.Oamenii vin si pleaca.Pleaca si vin .E un du-te vino! In final or sa ramana amintiri.De asta tot merita trait.Nu cred in beneficial adus de regrete.De asta nu le am. Traieste!