Ce valoare mai au povestile tale cand nu mai ai cui sa le impartasesti? Ce valoare mai ai tu ca om cand nu stii sa respecti?!Cum o sa ma mai privesti cand nu o sa te mai privesc?Cum o sa suferi cand eu voi termina de suferit? Cum o sa mai incerci sa ma intorci din drum cand déjà voi fii ajuns la jumatate? Ar trebui sa ne mai luam o viata ,ar trebui sa ne reintalnim,doar dupa ce ne pierdem memoria.Ar trebui ,pt ca ne-am placea la fel de mult. Stii cum e sa te doara?Eu stiu!TU dori,si sfarami oase ,culegi lacrimi,aduni suspine,si faci gauri in suflet si in minte si dai dependenta. Cel mai tare dor lucrurile care nu se vad ,cel mai tare dor oamenii. Inca te vad si o sa te mai vad,inca te doresc si te plac la fel de mult,dar acum dori .Nu vreau sa pastrez amintiri urate ,nu vreau sa ma gandesc le ele,desi sunt singurele care m-ar ajuta sa te uit. Te pastrez frumos asa cum esti tu.Mi-ai spus ca niciodata nu m-ai vazut suparata.Si eu iti pun ca de cand ai plecat nu ma mai vad vesela. E greu sa vorbesti cand inca doare,e ca si cum ai prelungi totul constient doar ca sa nu-l pierzi definitiv.Pastrezi memorii si dureri,si bucurii si dragostea aia in care ai crezut odata.Pastrezi tot,aduni tot,derulezi filme in minte,zambesti si iti spui cat ai fost de fericita.Apoi te opresti,regreti ca esti slaba ,plangi.Uneori plansul e pt ca esti puternica,alteori de neputinta.Te ridici ,te scuturi de praf si o iei pe calea opusa lui.Arunci tot la gunoi si esti gata de un nou drum… Ar mai fii ceva sa-ti spun….Tuuu,tu n-ai avuut curaj!