Trei metri deasupra cerului…

Mi-am spus ca astazi o sa zbor,si ieri mi-am spus la fel,de cateva luni tot imi promit sa fac asta,imi lipsesc aripile ,mi le-am pierdut cu ultimul zbor care m-a facut sa pic,fara mila ,fara vise,fara tine.Am avut multe perechi de aripi frumoase ,unele mai mici decat mine ,altele mai mari,pe toate le-am adorat,pe unele chiar am ajuns sa le iubesc.Cea mai frumoasa pereche de aripi m-a facut sa zbor ani la rand ,si am iubit-o din prima clipa pana in ultima .A fost singura care m-a invat cum sa zbor ,care m-a facut sa-mi fie teama de prabusire,care m-a ridicat mai sus de nori cu trei metri ,care m-a tot urcat si coborat fara voia mea ,cred ca au fost singurele aripi albe din viata mea ,imi place sa spun ca au fost albe ,pt ca le-am lasat sa plece albe,pt ca nu am mai ravnit la ele cand dorinta de a zbura s-a dus.Am coborat si le-am lasat ,nu m-am mai intors dupa ele,niciodata nu o s-o mai fac.Nu-mi lipsesc,nu le mai iubesc,nu-mi e dor de ele.Cele mai grele aripi din viata mea au fost cele gri,nu le-am vrut,nu le-am dus dorul,le-am subestimat ,le-am desconsiderat si in cele din urma am ajuns sa le iubesc si sa le curat cu lacrimi.Am crezut ca vor deveni albe,dar pe masura ce timpul a trecut, culoarea lor se tot inchidea,am ales sa ma descotorosesc de ele atunci cand credeam ca nu o sa le mai dau jos niciodata.Ajunsesera sa-mi faca rani adanci ,dureroase si mereu sangerande.Sunt singurele pe care le-am tot dat jos si pe care le-am pus iar la loc peste aceleasi rani care niciodata nu sau vindecat.Sunt singurele care inca imi lipsesc,carora le-am spus demult LA REVEDERE,dar nu pot sa le spun ADIO.Le-am dat jos si pe ele ,treptat si greu si de fiecare data cu speranta ca o sa le pot avea din nou .Le privesc din umbra,nu stiu daca au un stapan mai bun acum ,stiu ca si ele ma privesc,le simt,le aud,dar nu le vad ,si asta ma sfasie si mai tare.Niciodata nu m-au facut sa zbor cu adevarat,au fost doar tentative ,dorinta mea si orgoliul lor. Acum incerc sa zbor,din nou.Mi-am ales aripi roz,sunt frumoase,poate cele mai frumoase,sunt mai mici decat mine ,dar mai puternice.Par dure ,desi culoarea s-ar putea sa le tradeze ,dar sunt sensibile si calde.Ma ajuta sa vad zborul cu alti ochi ,nu m-au ridicat inca cu trei metri deasupra cerului,dar stiu ca atunci cand o s-o faca o sa fie cu 30 .Tanjesc dupa ele ,dar nu vreau sa recunosc,imi e teama de ele,sunt imprevizibile . Cand aripile se rup ,se degradeaza,cand tu nu le mai vrei,cand ele nu te mai vor,cand te tradeaza,te dezamagesc, raman visele si speranta unui nou zbor mai bun cu o pereche de aripi potrivita.