Timpul uitarii

M-am bucurat sincer ca s-au intamplat toate astea ,si in felul asta persoanele nesemnificative din viata mea au fost inlaturate.Am plans,m-am criticat dur,mi-am tras palme ,m-am jignit ,am urlat de neputinta,m-am calmat,am gasit rapid cateva scuze idioate care sa-mi ridice moralul ,m-am aranjat ,am dat un telefon ,si in cateva clipe el a fost langa mine.Stiu ce potential am ,stiu cand si ce trebuie facut ,asta am invatat abia acum dupa atatea experiente dureroase repetate .Mi-a spus din nou cat sunt de frumoasa si ca-i acolo doar pt mine,mereu am stiut asta.Poate am reactionat prostesc si mai mult din orgoliu,am vrut sa demonstrez ca nu sunt singura,si am facut asta doar printr-o anumita persoana ,poate ca ar fii trebuit sa-mi demonstrez mai intai mie ca nu sunt singura ,sau chiar sa fiu singura o perioada. Acum e bine,mai bine ca niciodata ....regret doar ca devin fara suflet cu fiecare zi care trece,daca intr-o zi voi uita ce inseamna sentimenele?...atunci imi voi aminti probabil ca le-am avut si nu mi-au folosit la nimic. Deocamdata las timpul sa curga ,nu sa-mi curga ...ma debarasez de tot si plec ,si plec....