Lacrimi nevarsate

Ploaie rece si ganduri calde,pt nimeni.Miros de iarna,de frig,de amorteala,amintitri si ganduri,doi copii care se tineau de mana,doi copii care tremurau intr-o scara de bloc ,doi copii cu buze reci ri rasuflare calda,azi nimic... Ma incearca stari,idei ,dorinte,imi e asa de dor sa-mi fie dor.Nu am lacrimi ,ca as plange pana cand toamna asta s-ar termina,niciodata nu mi-a placut toamna,nu am lacrimi si cel mai rau e ca nu le-am consumat cu nimeni,pe nimeni,nici macar pe mine. Cred ca lacrimile au inceput sa dispara din clipa in care am inceput sa sufar cu adevarat.Am avut de ales intre a devenii mai puternica si a boci,am ales prima varianta,inconstient ce-i drept.Si toate lacrimile nevarsate au ramas in interiorul meu si au inghetat bocna ,deci....sunt facuta 90% din gheata.Uneori am impresia ca incepe sa se topeasca,dar ma insel,e exact contrariul. Imi e teama ca o sa ajung la 100% si apoi ce o sa se intample cu lacrimile nevarsate?daca gheata o sa se pietrifice?daca o sa traiesc doar pt mine si atat,daca????daca????daca????daca???? Daca lacrimile nevarsate s-ar varsa acum,oare as fii mai buna sau mai rea?