luni, 31 august 2015

Așteptam telefonul lui , si a venit după doua ore , nu stiu cand adormisem , daca visasem ceva , daca imi era rau sau bine . "-ce faci ?ai adormit ?" "-da! Si altceva ?" "-nimic , noapte buna !te sun maine !" "-Ok!" ......... M-am trezit brusc , așteptasem telefonul asta si venise . Dintr-o data am avut sentimentul straniu ca mai aștept ceva , ce mai așteptam ? Ma sunase deja . Am închis ochii încercând sa reflectez , am pus mâna pe telefon sa sun pe cineva , sa-i spun ce simt , cat sunt de goală ... Abia atunci mi-Am dat seama cat sunt de singura , singura si nefericita , câta Tristețe incerc sa ascund de mine si câți de "sunt bine , fericita " încep sa-mi iasă prin piele . Pur si simplu nu mai aveam pe cine sa sun , pe nimeni care sa ma înțeleagă , eram singura si epuizata ... Ar fi putut sa-si petreacă seara asta cu mine , dar nu a făcut-o . Sunt 100 de nopți de cand adorm si ma treZesc singura , iti multumesc ca esti , ma rog ,doar eu stiu ca esti ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu