luni, 31 august 2015
Așteptam telefonul lui , si a venit după doua ore , nu stiu cand adormisem , daca visasem ceva , daca imi era rau sau bine .
"-ce faci ?ai adormit ?"
"-da! Si altceva ?"
"-nimic , noapte buna !te sun maine !"
"-Ok!"
.........
M-am trezit brusc , așteptasem telefonul asta si venise . Dintr-o data am avut sentimentul straniu ca mai aștept ceva , ce mai așteptam ? Ma sunase deja .
Am închis ochii încercând sa reflectez , am pus mâna pe telefon sa sun pe cineva , sa-i spun ce simt , cat sunt de goală ...
Abia atunci mi-Am dat seama cat sunt de singura , singura si nefericita , câta Tristețe incerc sa ascund de mine si câți de "sunt bine , fericita " încep sa-mi iasă prin piele .
Pur si simplu nu mai aveam pe cine sa sun , pe nimeni care sa ma înțeleagă , eram singura si epuizata ...
Ar fi putut sa-si petreacă seara asta cu mine , dar nu a făcut-o .
Sunt 100 de nopți de cand adorm si ma treZesc singura , iti multumesc ca esti , ma rog ,doar eu stiu ca esti ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu