miercuri, 6 octombrie 2010

Franturi din noapte

Seara care promitea sa fie una din cele mai frumoase din acest an s-a transformat peste noapte,ma rog ,peste seara, intr-un adevarat cosmar.M-am intors din drumul spre distractie pentru ca am simtit ca sufera ,si atunci cand sufera ,sufar si eu .Am deschis usa si era exact asa cum mi-am inchipuit eu mai devreme...statea in pat si plangea,nici macar nu s-a uitat sa vada cine a intrat ca prin efractie in camera.I-am aruncat o privire plina de dragoste si de tristete pe care insa nu a avut timp sa o observe,mai ales ca ochii ii erau inundati de lacrimi.
Am deschis usa de la balcon,m-am asezat turceste jos si am privit lung marea,luna care tocmai rasarea cand plecasem de acasa,acum era undeva sus si stralucea puternic,era luna plina si atat de frumoasa.Ma linisteste sa priesc cerul cand sunt trista.Mi-am aprins o tigara kent si am tras un fum adanc.Intre timp m-a observat si a inceput sa planga mai tare,mai ales ca nu am facut nicio miscare ,si m-am purtat de parca nu ar fi fost nimeni in camera decat eu.Stiam ca face asa ca sa-mi atraga atentia de asta nu am schitat niciun gest,plange acum,si eu am plans mai devreme...
Intre timp trag fumuri in nestire din aceeasi tigara,careia nici macar gustul nu i-l mai simt,doar fumul ce mi-a patruns adanc in plamani ma face sa tresar,ma arde gatul dar sting repede senzatia de arsura cu o cola rece.Si desi fumez rareori acum am simtit nevoia sa fac lucrul acesta.Privesc acelasi peisaj nocturn de cand am intrat in casa,marea ,luna,si "LA FONTANELLA",am citit si am recitit numele acesta de zeci de ori,bar,restaurant,hotel,club,ce o fi,habar nu am ,stiu doar ca ma enerveaza.
Am observat cum se oprise din plans,in sfarsit!M-am asezat in pat fara sa ma schimb de hainele de petrecere,inca ma gandeam ca noaptea nu era pierduta definitiv,si i-am trimis un mesaj "vrei sa ne plimbam pe plaja?".Nici macar nu a citit mesajul,ulterior mi-a spus ca stia ca e de la mine si de asta nu l-a deschis,lucru care m-a enervat si mai tare,i-am mai trimis unul ,la fel, nici nu a clintit din loc telefonul.M-am ridicat nervoasa si i-am spus "vezi ca a i primit un mesaj!",a luat telefonul in mana a citit mesajele si s-a intors pe partea cealalta.Cat orgoliu fara rost!!!M-am intors si eu pe partea cealalta,insa numai pt a ma da jos din pat si a-mi trage pijamalele pe mine,lucru pe care l-am si facut de altfel.
Statea langa mine si isi butona nenorocitul de telefon pe care pana atunci il iubisem,credeam ca isi trimite mesaje cu cineva,auzeam sunetul de "send",dar in schimb nu auzeam sunetul de "received",ce dracu se intampla ,inebunisem oare!Imi venea sa-i smulg telefonul din mana si sa vad ce tot face acolo,in schimb m-am linistit si am adormit dupa o lunga si chinuitoare zi de sambata....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu